continuare din pagina 3

Avantajul cunoasterii regiunilor cu potential ridicat de diseminare a unor specii exotice este deosebit de important în prevenirea unor viitoare aparitii nedorite. Tinând seama si de existenta asa numitor "steping stones"* , regulamente noi privind managementul apei de balast pot fi impuse de tarile direct interesate de diminuarea fenomenului.**

      *termen prin care sunt desemnate regiunile ce faciliteaza raspândirea speciilor ce au patruns în respectiva arie. Spre exemplu, patrunderea crabului Rithropanopeus � originar din Oceanul Indian - în Marea Neagra a fost simplificata prin existenta sa la începutul sec XX în apele Marii Baltice. La fel, exemplarele de Rapana din Golful Chesapeake provin din Marea Neagra. Din acest motiv în unele regiuni cu trafic naval intens (Canalul Panama) sunt interzise operatiunile de balastare-debalastare
      ** Israelul a impus navelor care au ca port de destinatie Eilat sa faca ultima balastare în afara Marii Rosii, iar pentru cele cu destinatia în porturile din Mediterana, ultima balastare trebuie facuta în Oceanul Atlantic.

   În Marea Neagra majoritatea speciilor exotice au fost semnalate dupa cel de-al doilea razboi mondial, când a început o noua dezvoltare economica; tonajul si viteza navelor au crescut progresiv, si totodata s-au diversificat regiunile cu care au fost realizate schimburi economice. Graficul de mai jos prezinta evolutia numarului de nave intrate în Marea Neagra în ultimul deceniu comparativ cu cele din alti ani. De notat numarul ridicat de organisme - planctonice de asta data - introduse în aceasta perioada (speciile de Beroe, Gyrodinium, Gymnodium uberrium, etc).


LIMITAREA FENOMENULUI

   În momentul de fata la nivel mondial a fost recunoscut riscul major al diseminarii de organisme acvatice potential daunatoare prin intermediul navelor. Solutiile propuse pâna în prezent, atât tehnice cât si de ordin juridic rezolva într-o oarecare masura aceasta problema, cu toate ca o eficienta 100% în distrugerea eventualilor invadatori nu este posibila. Riscul nu va fi diminuat decât într-o masura foarte mica, existând în prezent numeroase specii ce pot coloniza noi areale numai prin intermediul câtorva indivizi(ex. la originea populatiilor de Caulerpa taxifolia din Marea Mediterana este un singur exemplar, originar se pare din Acvariul de la Monaco).

TEHNOLOGIILE DE TRATARE A APEI DE BALAST

   Recunoasterea faptului ca simpla schimbare a apei de balast nu este o solutie definitiva a avut un rol important în elaborarea unor noi tehnologii. Cercetari recente au demonstrat însa faptul ca o singura modalitate de tratare a apei din tancuri nu are o eficienta totala, ramânând la latitudinea companiilor de navigatie/organismelor competente de a selecta acele tehnologii care coroborate vor avea impactul dorit. În rândurile urmatoare vor fi descrise principalele metode de tratare a apei de balast, precum si avantajele si dezavantajele fiecareia (din punct de vedere al eficientei, sigurantei folosirii, costurilor, impactului asupra mediului).
Schimbarea apei de balast
   Initial considerata o metoda eficienta, implica pomparea în exterior a balastului existent pentru a fi înlocuit cu unul nou. Cerinta principala este ca aceasta operatiune sa aiba loc în largul oceanului, în asa fel încât speciile preluate din apele litorale ( unde sunt plasate porturile) sa aiba sanse cât mai mici de supravietuire, iar densitatea organismelor planctonice este mica. Unul din dezavantaje este dependenta sa fata de starea vremii, operatiunea nefiind recomandata pe mare agitata deoarece este pusa în pericol siguranta navei si a echipajului. Deasemenea conteaza si ruta pe care o parcurge nava, un tranzit în apele litorale dintre doua porturi facând ineficienta alegerea sa. Cealalta deficienta a metodei rezulta din imposibilitatea de a înlocui în totalitate apa de balast si mai ales sedimentele prezente în tancuri. (Exista doua modalitati de schimbare a apei a) golire a rezervoarelor de balast urmata de reumplerea lor sau b) golire simultana cu reumplerea (apa din tancuri este pompata afara, în acelasi timp însa fiind introdusa apa din ocean). Pentru a considera aceasta a doua optiune ca având efect, se solicita transferul unui volum de apa echivalent cu 300% capacitatea tancurilor.)
Filtrarea
Tehnologiile moderne de filtrare permit retinerea organismelor cu talie relativ mare. De asemenea se impune curatarea periodica a filtrelor, de unde rezulta si necesitatea unei tratari adecvate sau a depozitarii materialului obtinut. Datorita eficientei reduse a majoritatii filtrelor în privinta organismelor de talii foarte reduse (tabelul alaturat), este de preferat ca aceasta metoda sa fie folosita împreuna cu altele precum radiatiile UV, substante biocide.
Ozonul
Considerat la început un mijloc eficient de tratare a apei, avantajele utilizarii sale sunt totusi diminuate de coroziunea puternica pe care o provoaca suprafetelor din metal.
Tratarea termica
Testarea în conditii de laborator a demonstrat ca încalzirea apei la temperaturi de 40-45 C timp de 30 � 90 minute ar distruge majoritatea organismelor prezente, inclusiv chistii dinoflagelatelor. Totusi, utilizarea sa implica costuri ridicate, fiind necesar un consum sporit de combustibil (caldura furnizata de motoare nefiind suficienta, mai ales în cazul navelor mari). Se mai poate adauga stresul termic la care pot fi supuse diferite componente ale navei, precum si poluarea termica a mediului, ce apare în momentul descarcarii apei tratate.
Radiatiile UV
Eficienta împotriva algelor, ciupercilor, chistilor si sporilor, metoda este totusi influentata de cantitatea de materiale în suspensie aflate în apa. Astfel, sedimentele sau materia organica prezente în masa apei diminueaza puterea de penetrare a radiatiilor. Metoda poate fi deci recomandata numai în combinatie cu o filtrare anterioara a apei.
Dezoxigenarea cu ajutorul azotului
Una din cele mai eficiente tehnologii, chiar daca efectul nu este total. Prin introducerea acestui gaz în apa de balast este eliminat oxigenul(partial), si astfel o mare parte a speciilor(peste 80%) sunt distruse într-un interval de câteva zile.
În plus, prin dezoxigenarea apei sunt reduse cheltuielile necesare pentru prevenirea coroziunii(economii de ~ 100.000 $ anual pentru o nava).
   Alte mijloace de distrugere a organismelor acvatice sunt: clorinarea apei (5mg/l dioxid de Cl provoaca o mortalitate de 70% a larvelor de Dreissena polimorfa), folosirea peroxidului de Hidrogen, a hipocloritului de sodiu/calciu, utilizarea ultrasunetelor. Esentiale în alegerea unei/unor anumite tehnologii ramân totusi eficienta economica (costul aparaturii sau al substantelor, cantitatea de energie necesara punerii în functiune, costul instalarii mijloacelor tehnice) si bineînteles rezultatul final, (eficienta utilizarii respectivelor metode în distrugerea vietuitoarelor marine aflate la bord).

    În paginile urmatoare am încercat sa analizez impactul produs de principalele organisme exotice prezente pe litoralul românesc, analizând separat fiecare specie. Rolul acestora în modificarea raporturilor existente între elementele biologice ale ecosistemului marin, precum si în influentarea activitatii umane variaza foarte mult. Specii precum Doridella obscura, Callinectes sapidus, sau Mercierella enigmatica nu au un impact vizibil în desfasurarea schimburilor energetice în apele litorale; în schimb, în privinta impactului produs de alte specii (Rapana venosa, Mya arenaria, Mnemiopsis leidyi) exista în prezent controverse.


 


pagina urmatoare
Delphi srl

Peach Systems srl

Sea Star Diving Service srl

FotoPro srl

3G International